Departe,
peste acoperișurile de tablă,
ale cartierului,
un șuierat bolnăvicios de tren marfar
gîfîia aproape sincopat
și letargic,
un fel de litanie proletară a nopții...
Nu dormeam...
Prea cald și prea tare mirosul de cocs bătut în rafale
dinspre combinat.
Sforăitul nădușit al tatei...
O pisică..
Fluturi ciudați
năluceau prin aer,
Și țînțari...
Era vară.
Obositoare și sidefie luna
ne lumina odaia.
Spuneam bancuri cu fete.
Frate-miu știa mai multe multe. Mai multe ca mine.
Eu știam cu nebuni.
Rîdeam înfundat... cu frică.
Frică de tata...
Bătaia
Și mama...
Era vară.