M-am trezit din somn plangand.
Mi-a parut ca m-ai chemat.
Poate c-a fost asa, un gand
Sau tu in vis chiar m-ai strigat?

Dar poate dormi si n-ai habar
Ca mi-ai furat ceas dupa ceas.
Te-alung cat pot, dar in zadar,
Ca sa ma bantui tot te las.

Doar ca din egoism as vrea,
Sa fiu si eu in gandurile tale,
In orice gand, de s-ar putea,
N-as suporta sa-ti fie goale.

As vrea sa impartim un vis
Sau doua, poate chiar si toate,
Unul chiar ti l-am trimis,
L-ai visat, asa cred… poate…

Ba chiar c-as vrea sa te trezesc!
Sa impartim la doi macar o insomnie
Cum poti sa dormi cand te iubesc?
Poate nu dormi, cine-o sa stie?

Totusi, de nu se poate altceva,
Hai sa-mpartim macar insomnii,
M-ar bucura si mi-ar placea
Daca in vis, iubite, nu imi vii.

Ca perna mea-i de lacrimi plina,
Ca e scaldata-n toata-n insomie…
Nici n-o sa stii, nu esti de vina
Sau esti, iubite, poate, cine stie?

O fi si dragostea vreo boala…
Ma mai vindec eu vreodata?
Ce boala! Ca din somn te scoala,
Sa nu stea perna neudata.

Gata cu insomnia, a adormit si ea!
Poate ca azi mai cu noroc voi fi,
Poate ca azi, iubite, te-oi uita
De nu, m-am abonat la insomnii!

6 septembrie 2001