Batea vantul usor
cu verbe, cu substantive,
Dar mai ales cu moarte si mor
batea vantul usor
cu scoici, cu meduze, andive.

Batea vantul usor
peste fereastra tristetilor mele
din camera cu vedere inspre nord
catre steaua polara,
Cu soapte fin ascutite
decupate ca din cel mai albastru fiord
si din cea mai amara amara
amara.

Vaj, vaj, vaj... shh...
Peste valuri Poseidon arunca
cu povesti nespunse inca
ridicate din stihuri, vartejuri, adancuri...
Cu povesti izbindu-se
de timpane, de stanca
de sufletele incatusate in timpuri.

Batea vantul usor
Si-o luna plina isi gasea si ea usor
loc printre valuri.
Timpul inverzea, inverzea...
Iar undeva o stea
(stiu eu!) isi ancorase sirul de lumini
galben-verzui acromatic
in recifurile de corali antici,
atat de aproape de maluri.

Eram liberi odata!