Cerbii s-au urcat sarmanii
Sus pe norii argintii,
Inca te astept sa-mi vii,
Peste umeri de campii
Se pravale bolovanii…

Iarna-mi pune frig in minte
Rup un fir de busuioc
Si-l presar pe ochi, cuminte,
Doar mi-o lua inima foc…

Las pe geam un fel de umbre
Ca sa ma salute ceata
Cand prin valul noptii sumbre
Cade zilei dimineata,

Timp in care somnul zace
Peste umeri si pe tample,
“o sa ploua”, “n-are-a face,
ce-ar putea sa ni se-ntample?!”…

Si-uite-asa trece campia
Intr-un munte intrupata,
Sorb din frunze vesnicia,
Cerbii-mi rad copilaria
Proaspata si-ndepartata!