Ești singur, ești trist,
Ai căzut și-ntinzi brațul,
Dar acolo vei rămâne
Privind Soarele cum apune.

Atunci, spre cer privești
Așteptând să cad-o stea,
Iar steaua să fie a ta.
Vrei să scapi de omenire,
 
Să ai parte de iubire,
Dar suferi îndelung, doar suferi
Și sub o lacrima-ți acoperi
Coșmarul nopții infernale;
 
Coșmar al zilei prea banale.
Ești singur, ești trist,
Ai căzut și-ntinzi brațul
Dar acolo vei ramâne.
(30.sept.’99,Turda)