stimata doamna,
e toamna,
si inaintez divortul deja,
ca o data cu toamna
si caderea frunzelor
a cazut si inima ta.

nu am ce lua cu mine,
tot ce am avut iti apartine,
eu iau doar poezia,
pentru ca nu e toata
inspirata de tine
si doar asa, aventuros,
imi pot continua fantezia.

copiii mei sunt versurile triste,
au existat si nu ii pot nega,
daca vrei ii poti pastra,
daca nu ii iau voios cu mine,
sa nu ii las singuri in lumea asta rea.