Rup clipele din pereții nopții
și le trimit în van,
le îmbrac în galben
le colorez tenul cu amintiri
și le las să mă privească din colțul ochiului.
Mă apropii de noapte
o iau în mînă
o plîng
o întorc pe partea cealaltă
și o rog să nu mai vorbeasca atît de tare
pentru că prea multă tăcere e în jurul meu.
Mă desenez pe o picătură de rouă
ajung pe marginea chipului tău
adorm
și dimineața reîncep călătoria
prin sufletul morților vii…