În tulburarea unui început de lume
Un înger frânt, temându-se de cer,
'Cerca să-adune
Ceața într-o coajă de senin
Și negura-ntr-o mână de sclipiri...
.........................................................
Nesocotitul! dac-ar fi știut
Câtă nevoie-avem să-ntunecăm
Tot ce iubim
Și cât de repede învăluim
În cețuri groase viața ce-o trăim
Ar fi strivit lumina c-un sărut
Și-nseninarea ar fi ars-o-ntr-o privire...