Cuvant de strecurat sub covorul de la intrare

Nimic.
Nu mă îndeletnicesc cu nimic interesant.
Doar cu Nimicul - că-mi place
să-l plimb în fiecare zi prin parc,
apoi, să-l dau la împerecheat
(dar tot ținându-l în lesă)
într-un banc de ipoteze metafizice
ce-l devorează din priviri...
Să mi-l frământe criticii
în mânuțele lor pline de cloruri
și mănuși cu smalț curat și fără carii,
și să găsească-n el,
în cantități mici, dar concludente – fără ironie!-
Totul.

Nimic.
Și totuși nimeni nu se miră când răspund:
„Cu nimic!”.
- o, nu vă închipuiți:
privire fixă, de savant nebun
ce tocmai îi înscenează patrupedei o nouă crimă;
e... ceva mai simplu – un răspuns în blugi murdari -
Ce naiba, aș vrea să dau explicații științifice,
să țin un curs, poate, să scriu un tratat
în care să dezbat
Totul.

Nimic -
Am aflat într-o zi,
de la un prieten la fel de pasionat
vestea ce m-a izbit ca trenu-n moalele capului
- are copyright de ceva vreme
și nu-l mai pot folosi
fără să-i pomenesc creatorii și trademarkul.
Așa că, mă scuzați, această foaie
va avea un preț în euro,
și voi schimba „Nimicul” cu „Totul” -
(alt ambalaj, dar același lucru în esență, nu ?)
Chiar mâine voi lua brevetul de invenție
și de data asta voi putea răspunde ca un zeu:
„Cu Totul!”

În continuare, vreau doar pace în lume și să dau noroc cu Președintele.