Poezie de ultim minut,
ruptă
din zgomotul unui strănut,
suptă
din ceața gândirii de lut,
arsă
de graba cu care mă-nfig,
ștearsă
de-un virus, îmi vine să strig
haide!
Se-nchide și nu mai e timp,
vai de
tot planul cu care voiam,
prostul,
să rup clasamentul, visam
rostul
vieții în versuri să prind.
Postul
sfârșește, și urnele-nchid
șlițul,
mai bine mai stau și vânez
blițul
metaforei ce mi s-a scurs...

la alt concurs.



...................................................
Lăsarea pe ultimul minut s-a dovedit fatală, căci strofocarea de mai sus a ajuns prea târziu pentru a mai intra în concurs. Þeapă.