Știu unde sunt, în ce ungher de ceață ?
Am înțeles că rostul ei mă-nvinge ?
Că semăn cu mânia ce m-atinge
Și cu orgoliul care mă răsfață ?

Am sufocat desfrâul ce respinge
Și împăcarea ce duhnește-n piață ?
M-am depărtat de patosul din viață
Și de-nvrăjbirea care mă încinge ?

Ce am făcut ca visul să nu treacă
Și multumit de mine să nu fiu ?
Să nu-mi mai scot invidia din teacă ?

Și mă întreb, cât încă mai sunt viu :
Eu am învins febrila zi ce pleacă
Sau ziua m-a învins fără să știu ?