Un vagabond, pe-o stradă cenușie,
Cotrobăia-n gunoi cu stăruință.
De vă surprind, vă cer îngăduință,
Dar l-am adus în casă, neam să-mi fie.

Vroiam să-l văd ca oricare ființă.
Eu fața i-am spălat cu frenezie,
L-am parfumat, mai chipeș să se știe,
Cât mai gătit s-arate cu putință.

Veșminte noi îi pregăteam, de gală.
Avea să stea pe-un scaun ca-ntr-un jeț,
Dar a mânjit fetid întreaga sală

Pe care eu puneam atâta preț.
N-am reușit să-l fac bărbat cu fală.
Él a făcut din casa mea coteț.