Școală-ntunecată, cu triste amintiri,
Cu sălile de clasă, cripte și morminte,
Cu simțăminte grele, emoții și trăiri
Lăsat-au din elevi, frumoși doar oseminte.

Profesorii mumii, predau hieroglife,
Și faraoni cu toți, în jurul meu se dau,
De propiul lor vis sunt devorați cu chifle,
Iar sângele de geniu cu câtă ura-l beau.

E rece,mucigaiul, acoperă pereții,
Ne-acoperă pe noi, bieții prizoneri,
Și vai cetate sfântă cum îți omori poeții,
Și cerșetori ca mine, avuta-i până ieri.

Liceu,frumoșii ani, ai tinereții mele,
Săpând în cariera, minții am slăbit,
Mă bucur de odihnă, o gust după zăbrele,
în tihnă beau durerea ce rău m-a obosit.

Îți zic adio, școală, galbenă, bolnavă,
Eu cel ce te-a iubit, acuma sunt departe,
Tu ai rămas ruine lipsindu-te de slavă,
Cu ochii sângerând și zidurile moarte.