Îmi amintesc de pașii tăi:
Tiptil se strecurau pe lâng-ai mei,
Se contopeau năvalnic
ÃŽn pete-ntunecate fugind mereu 'napoi
Către ce stau a fi iubiri de vinilin pentru amândoi.

N-ai fost aici decât o clipă, două,
Când te-au împins dorințele uitării
La început nehotărât, suflet spasmodic.
Și poate nici n-ai vrut să mergi așa curând
Din ce-ai sperat să-ți fie noutăți și regăsiri,
Dar ai plecat și dus-ai fost în vechi trăiri.

Îmi amintesc când te uitai în umbra ochilor târzii,
Cum întrebai de ce nu-ți stau îmbrățișând desenul tău
Și când în noaptea viitoare îmi așezam privirile
Pe zâmbetele tale,
Pe suflare,
Văzând sfârșitul cum venea din depărtări pe floare.