o lacrima cazu
in praful vietii mele
jelind cenusa zilelor
care te-aveau in ele.
caci arsa mi-a fost viata
si sufletul din mine
de-un singur gest al tau
si-o singura iubire.
o vina mare am,
si asta mi-o cunosc:
e vina de-a ma-ncrede-n visul meu frumos.
dar oare pot eu astazi
sa fiu invinuita
de-o simpla amagire
si-o singura dorinta:
sa vreau sa fiu iubita?
dar oare ai tu dreptul
sa-mi furi ce am mai bun
si sa-mi distrugi speranta,
sa-mi faci sufletul scrum?
caci mi-ai distrus si visul,
si clipa,si durerea
si m-ai facut sa plang
si sa-mi urasc
iubirea