Lied

Ceea ce nu știu dă să mă-ntoamne.
De viață mustește vinu-n crame.

De vizavi luat cu pomul,
Un bun reper ar fi chiar omul.

Anume cât face și ce este?
Și cât sunt frunzele de-oneste ...

Ici o poartă, colo fir de pridvor,
In restul timpului căluș de dor.

Ceea ce nu știu dă să mă-ntoamne.
De viață mustește vinu-n crame.

Omul are oameni, pomul are poame,
Sărac mai este omul, Doamne!