Schimbam vreo două mailuri cu mine însămi
Până când butonul history a amuțit
Repetând aceeași tastă crăpată
La nesfârșit
Clipele-mi râdeau numărate
În taină de cineva.
Ele nu știau că sunt numărate
Ele ziceau în sinea lor că se gâdilă
Și râdeau în horă, dănțuind
Ele nu știau că hora aceea era sortită
Cumva.
Doar dansau
Pe umerii cuiva.
Care nu știa nici el
Că este dansat
De clipele altcuiva
Peste umeri