Se scuturau plangand tacuti salcamii pe alei
Iar frunze-ndurerate mi se-aninau in par gemand,
Si mirosea iubito-a flori de tei
In parcul unde altadat' ne-mbratisam razand

Din bezna amintirii imi mai apar 'nainte
Acele clipe care, ma-nfiorau atunci,
Cand imi sopteai sagalnic, acele dulci cuvinte,
Ma sarutai pe gura cu-a tale buze dulci.

Imi amintesc si-acum de banca noastra-ascunsa
Sub palcul de salcami ce-ti adumbreau privirea,
Tu nu stiai atunci c-am inima strapunsa
De-a tale vorbe ce luau in ras iubirea.

Mai trec si-acum prin parc ca sa-mi aduc aminte
De tineretea-mi moarta, pierduta pe vecie,
Imi amintesc si-acum de-acele dulci cuvinte,
De inima-mi strapunsa, ce-atunci ti-am dat-o tie.

S-au dus acele clipe cum n-ar fi fost vreodata
Si am ramas iar singur precum intotdeauna,
Iar am ramas sa sper, sa mai iubesc odata,
Caci te-am iubit, iubit-o, cum n-am iubit niciuna.