În umbra amintirii, privirea și-o ascund,
Nemuritoare clipe iar ochii lor pătrund.
Lumină obosită în întuneric gol
E gându-n a sa în minte, oricât de temător…

Alunecă-n uitare o parte din trecut,
Și anii săi de-a rândul mă-ndeamnă tot sa uit :
O filă din prezent, un ceas din univers,
Un strop din întristarea ce-o naște al lui demers…

În prag de început se naște înc-o zi-
-Un semn din doleanța ființei - de a fi,
Pe urmele din umbră adesea întrebări
Găsesc răspunsuri sumbre și false relatări…

ÃŽn umbra amintirii durerea va apune
Și gândul amuțit din dragul de a spune,
Pe aripi de ființă prezentul ceas din zi
Cedează nemuririi dorința mea de-a fi.