Nimic n-ar însemna să spun întruna
C-am smuls mânia din adânc de mine,
Când nu răspund la rău și nici la bine
Decât cu suliți cultivând minciuna.

Nimic n-ar însemna de m-aș abține
Să-ndepărtez fără răgaz furtuna,
Când nu mai știu cum să plătesc arvuna
Sfințeniei ce-n trupu-mi nu mai vine.

Tânjescc să-mi fac din volburi de tăcere,
O cârjă să mă scoată din nămol,
Să-mi ostoiască focul din artere

Zvârlindu-mă pe-nsingurat atol.
Agonisind iubire și putere.
Desfac în trup netulburat survol.