x1
dintr-una în cealaltă reflexia
mea și a ta
jucau șotronul pe gândurile
în pătrățele
din ochiul meu
curgând ochiului tău
strecuram șoapta viselor
cu taine în dinți
corbii
mei
săreau la gâtul privirilor tale
leii
dorințelor ochilor tăi
de flacără ucideau
rând pe rând puii mei sidefii
pe coapsele de elefant
geana
mea se zbătea cu disperare pe
obrazul
tău rescris
cu aripi de import…
sorbind cu grijă
încă
tăcerile mele sărate

x2
plină
de har durerea sângelui
își bea
ultima limonadă
de nori otrăviți…
cu degete turtite
răspund încheieturilor
chemând altă
piatră
prin zidul mănăstirii
sentimente rectilinii sculptând
(înfipte în)liniștea sferică…
coloram
albul eram aceiași copii
de cretă cu degete din praf și
zmeură aveam presărată
pe gurile-n formă de inimă
împleteam
în oglindă singurătatea
dorului meu cu trăinicia
iubirii tale...

x3
angoasele
spirale de ceață pătrund
seninul rotund
pe cerul negru de gânduri
muchiile
sufletului combină simțiri
lăsate în voia soartei
cu aceeași
mișcare de rotație
în absurd

partea
frumoasă a neantului e
absorbită
de pântecul născător
în imagini
același cântec
sculptură vie în
carnea orelor sculptură
în fibră de oase
și-n
albul de ochi al nopții...

x4
vise răsucite
goluri cu globuri întoarse
în sinele
găoacelor de nori translucizi
trăgându-ne carnea
viselor amărui pe roata
aceluiași dulce carusel

tenebre topite
pe negativul luminii ascunse
în decorul umbrelor de pași
răsunând metalic pe holurile negre
cu halate albe…

x5
acele durerii cristalizând
începuturi
viață
renăscută în solzii abia
tremurând sporadic bătaia
de lună
cu piept străveziu

pulsează
vârtejuri târzii
pe muchia vineție
a tăcerii
stând la coadă
în lanțuri
spre altar

x6
levitează candid eternitatea

în globul de sticlă
noi priveam avizi din imensul acvariu
retina mișcătoare a timpului melc
mânjindu-ne pașii cu lichior de speranță