Câte-odată, Doamne, mă întreb ce o să fie
Într-această lume dedicată ție.
Am uitat de mine, am uitat de toate
Bune, rele, toate-mi sunt uitate…

Câte-odată, Doamne, mă întrebi de unde vin
Și uitând de tine în minciuni mă-nchin.
Vei uita de mine, vei uita de toate
Că ți-au fost vreodată atât de-apropiate…

P.S.: „Cred, și-ți mărturisesc ție, Doamne, că cel dintâi păcătos sunt eu”. (Apostolul Luca)