Strâng ,strâng ochiurile unui gard ,
Le strâng cât pot de tare ,
Mi se umflă venele
Și mă dor degetele ,
Dar furia e ea mai tare ,
Am să trec , da ,trec de gard .

Printre găuri , parcă-i zână ,
O micuță floare ,
Zâmbesc ,mă topesc ,
Simt că-nebunesc ,
Ea nu simte oare
Ce focuri mă omoară ,oare-i zână ?

De trec gardul o dobor
O ! Micuță plantă singurică ,
Mâna mi-e mai calmă ,
Chipu-mi cade-n palmă ,
O mângâi printr-o găurică ,
Am să las furia ca să te-ador .