Fața 1 (prima treime)

pelerin la templul suferințelor anapestre
crucea versului izgonește femininul din mine
rostiți-mi numele în silabe tot mai puține
ocoliți pădurea nu tăiați drept prin copaci

cad ploile ca liturghiile citite dimineața
eu le ascult ascunzând un acatist mic în palmă
mă urmăresc toți ochii sfinților fără ramă
și mâna bietei mame parcă s-a-ncrețit

ard în pronaos vii alăturea ard morții
în fumul diafan zâmbesc hoinar precum poeții
în insalubrele chilii sortite iepe-și fată feții
sfânt-plânsul nechezat mă înfioară

Fața 2 (a doua treime)

lumini în ochii mei s-au scris
cu lucruri totdeauna ne-nțelese
trec cerșetori de formă peste pod
podarului îmi pare să nu-i pese

din carnea bărcii cuiele s-au rupt
iar vâslele s-au așezat în cruce
un trandafir din sânge s-a născut
și s-a făcut pescar de apă dulce

înfășurat în lilieci de tot pustii
pe care bezna i-a orbit cu humă
îmi fierb grăsimea și o fac săpun
aceluia care se spală pe o mână

Fața 3 (a treia treime)

mă tac în felurite lumi de dor
și dorul meu mai tare parcă doare
imperii de durere se fac scrum
și din cenușă alt popor răsare

între sărmani cu râsul amputat
trec îmbrăcat în șoapte amorale
călăi și ghilotine albe se rotesc
și tigva mi se odihnește pe picioare

apoi tresar aprind nebun oglinda
și candela o sparg de perna udă
de lună-atârnă o sfântă spânzurată
cu sânii goi cu rana tot mai crudă