Mi-era sete în urma mea creșteau fântâni uriașe
nu mă puteam întoarce aveam ecoul pregătit dinainte înalt colțuros
ar fi trebuit să nu mă plâng depărtările nu-mi ies niciodată la număr
ce ceață deasă uneori toamna are semnal de alarmă
am ales un capitol la întâmplare
două-trei file rupte au mai rămas și răspunsuri reușite
împăturam frumos visele noaptea cădea în straturi
aș fi vrut să întind mâinile să-mi port râsul transparent în palme
undeva la o margine de umbră
îmi ascultam respirația aproape o simțeam ticăind
se oprea din când în când o întorceam pe partea cealaltă
mi-era sete trebuia să clipesc în linie dreaptă
pupilele-mi păstrau până la destrămare izul cărnii
se făcuse târziu
nu știu de ce aveam un acut sentiment de echilibru

va fi o singură dată liniște în afara oglinzilor

10 august 2004.