De cele mai multe ori scriu despre felinare
dar
am momente când știu că se-așteaptă ceva
mai mult
de la mine vin
toate drumurile de hârtie creponată, cu bănci
verzi-vezi,
e lumină peste hotare, în sat
s-a născut
doar durerea, poate
am bunici pe care-i port ofiliți
în portofelul mirosind
cu bani,
cu fâșii de marmură mi-am legat ultimele
durerile
îmi mușcă gleznele și le dau dracu
metaforele
nu mai au ce căuta
în poezia mea de-acum scriu
despre miei,
despre ploi,
despre libelule,
despre mine nu se va spune
nimic,
îmi voi înghiți simplitatea
cu lingurița.