agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 1178 .



Copilul
poèmes [ ]
de Feru Emilia

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Emilia ]

2004-08-15  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Copilul este o făclie dulce, veșnic luminată
Cu pașii lui și soarele se dă mai la o parte.
El știe că, venind aici, în lumea cea pierdută,
Va trebui, trudind cu greu al vieții rost să-l afle
Că nu-i ușor să crezi mereu în povestea fericită
Un vis tinzând la infinit, veghere și durere.

În lumea viselor urcând, un somn îl înconjoară
Iar noaptea, ceresc hotar, o stea îi strălucește:
Un înger sfânt veghează lin asupra lui cu milă
Cerând doar dragoste de sus, speranță și tărie…
Alți îngeri din cer venind somnul și ei îi veghează
Căci știu că-i un copil bun ce mult are să plângă.

Și primul strigăt, primul pas îl cheamă chiar luptă
Dar, neștiind ce îl așteaptă tresaltă iar și râde
Se uită vioi la mama lui, ce bucurie-n casă!
Și ochii mamei lăcrimând și ei a fericire,
Iubind cu dor nemărginit copilul și-l sărută
Rugăciunea este un cuvânt, în viitor să spere.

Nu ar vrea nicicând, cu nici un preț să-l lase în neștire
Că doar îl iubește mult cum nu a iubit vreodată
Căldura pieptului veghind, emoția o ține…
Dar, ar putea, umblând prin lume să renunțe și o mamă?
Atunci cine iar mai spune cuvântul cel mai dulce?
Și cui iar mai păsa de micuțul ei în viață?

Dar tot a renunțat apoi, de ce nici ea nu știe,
Și vrea să-l uite zi de zi, negând că este mamă…
Cuvântul dulce pe pământ, de acum, nu o să-i fie
Ci l-a lăsat pe fiul ei plecând în lumea largă…
Nu s-a uitat înapoi deloc și ochii să-i înghețe
Un suflet gol și de nimic începe ea să aibă…

Copilul rămâne singur, uitat de a sa mămică
Și crede, pe moment, acum, că totul este bine…
„Dar unde este mama mea?’’, gândii și el pe urmă;
Plângând într-un răsunet lung, suspină de durere,
Exclamând spre infinit, un junghi parcă-l sugrumă:
„De ce nu este lângă mine să râdem împreună?’’.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .