Trecutul a trecut pe lângă mine
asemeni fulgerului -
săgeată slobozită dintr-un arc
având coarda întinsă la maxim.
Prezentul e asemeni unui joc
de fantasme,
de lumini și umbre
care se perindă cu nonșalanță
pe peretele unui infinit, saturat de
efervescența iubirilor trecute, uitate
sau devenite amintiri.
Viitorul?! Iată o nebuloasă
cuprinsă de plenitudinea
acelor nimicnicii
ale timpurilor trecut și prezent în care
infinitul strigă deznădăjduit:
"Dacă vreți să împărțiți cu mine
lumina,
lăsați-mă să ard!"