Trec stoluri mari de păsări negre
Printre norii fumurii
Fumul caselor gri se vede
Din hornurile vii
Cenușa mă îngroapa adânc
Și nu pot respira
Când mă astupă noroiul de pământ
Acum... aievea
Printre stele căzătoare
Umbrite
De luna și de soare
Părăsite
De lumini strălucitoare
Mă ascund
Un licurici ce luminează-n noapte
Necunonscând
Calea cea dreapta fiindu-i departe

Trec stoluri mari de păsări negre
Printre privirile mele
Trece moartea clipind din gene
Și-mi surâde... trece alene...