A trecut timp destul de când,
între vise și triluri,
De-o prea-noapte, sfială și pași ușori
mi-au aburit c-un geamăt dulce
izvoarele-mi trupul.

Ploi sau înghețuri prin mine n-or trece,
ca-ntr-o pictură neterminată,
de culori luminată,
și-o sevă duioasă afară din mine
n-oi da să se piardă...

Căldură, poate că lângă tine m-oi trage domol,
de doruri ce-ar vrea să mă piardă afară,
din viața-mi de-o vară hoinară iubită
Și poate de-oi alege vreodată între
culori aprinse sau alb imaculat,
ca de-o caldă zăpadă,
m-oi trage deoparte
și-n culori luminate
de lume m-oi pierde...