Cruzi împărați, în piept strângând arsură,
Gândesc să-i smulgă Fiului puterea,
Să nu-și mai poarte-n oameni mângâierea,
Dar El decide totul fără ură

Și în răbdarea Lui își spune vrerea.
Tatăl I-a dat pământul drept măsură,
Așa cum scrie veșnic în Scriptură,
Să-nfrângă patimi, prevestind tăcerea.

Cu un toiag de fier ce Îl ridică
Sparge ulciorul poftelor pe rând.
Judecători ce legile le strică,

Voi domnitori, prinosuri adunând,
Slujiți pe Domnul cerului cu frică,
Vă bucurați de toate, tremurând !


12 august 2004