Bă, ce ai? Nu mai scrii?
Vezi! vezi! Nu fă prostii
că poate nu vei mai fi
scula mea de scris și
vei ajunge la coÈ™
vei fi sacrificat
ca un cocoÈ™
fără găini de călcat,
abandonat
ți se va-nchega,
se va lega
pasta în vână
Nu vei mai sta în mână
nici azi nici mâine
nici peste-o săptămână
si ca un câine
vei da din coadă
ochiul meu să te vadă
ca iar să scot cu tine
cuvinte fine
care să se-mbine
frumos și bine
în nu știu ce poezie
pe-un colt de hârtie
pe care mai târziu
pe când bătrân o să fiu
să o citesc
și să-mi amintesc
cât de vorbăreț
erai tu atunci
parcă alergai pe lunci
și câmpii
pe-acele hârtii
și acele caiete
pe vremea mea
măi, băiete.