Am plâns.
Tu durere dulce
Mi-ai aruncat inima
În râul ce se duce
Spre marea încruntată
Și nu i-ai pus măcar o cruce!

Ai plâns.
Ai văzut că-n ochiul meu
Ești doar o lacrimă însetată
Ce se topește cu greu
Știind că va fi uitată.

Am plâns. Noi
am crezut ca proștii
Într-o dragoste crăpată
Din ea otrăvindu-se ochii noștrii.

Au plâns. Ele,
Trupurile sărăcăcioase:
Soldații sufletelor păcătoase.

A plâns, greșindu-și menirea
Vinovată, veselă gândirea.