degeaba ai ochii aceștia frumoși
sweet woman
ești oarbă ca o cârtiță
ai amorțit deja în culcușul tău desperecheat
porți cadranele acelea ovale legate de frunte
și nu știi, nu știi, că limbile ceasurilor
au alergie la cuvinte îndoite pe muchie
mânjite de atâtea tăceri
folosite pe post de batistă
e de la sine înțeles, respiri prea încet
uite, nici nu-ți mai trec pe sub pleoape
caii sângelui, trăpașii
ce-ți rostogoleau în trup uneori
întâmplări
de la un capăt la altul
ca peste-o câmpie cu pietre și ierburi înalte
te răsucești iar de la dreapta la stânga
în zadar tai cercuri în aerul gri
nu, înălțarea pe vârfuri nu se deprinde
cu umeri curbați către rană
se învață, dansând cu picioarele goale pe prund
oricum ar fi, râzând sau plângând
cu mlădieri viclene de șolduri
my love
cu pântecul cald tresărind
ca și când un acord de chitară
ar zgâria pe dinăuntru ușor
ca un făt pregătit să se nască