Orasul de sub ape e locuit de noapte,
Iar vantu'ti da in leagan privirea spre lumini,
Mi-e dor și de iluzii si de dorinta-n soapte,
De linistea in care, cu gandul ma alini.

Cum ziua e scanteia ce piere-n intuneric
Si raul vietii trece prea grabnic peste noi,
Chiar daca e iubirea un anotimp feeric,
Cand vine toamna, iarasi, copacii ne sunt goi.

Ne striga-n unde cerul, sa ii vedem culoarea,
Ce-n curcubeu isi pune din raze un vestmant,
Dar astazi esti departe ca sa auzi chemarea,
Ai revenit din ape, la tine, pe pamant.