Hai, prietene, să-ți spun ce am văzut azi
pe când copacii făceau striptease pe Bulevardul Depravării,
și oamenii măturau amintirile de pe Aleea Uitării,
curățau urmele copiilor ce mor in fiecare zi
la lumina călăuzitoare și tremurândă a lunii,
cu degetele înghețate de șoaptele crivățului,
iar pe gâturile lor fragile erau semne aprige de funii,
în palmele lor se deslușea întretăierea liniei universului,
prietene... am văzut un înger ce-ți plângea de milă,
și-și pătase aripile-i grele de păcatele tale,
iar tu te uitai la el cu silă
și cu mâinile-ți de sângele lui murdare,
în timp ce privirea-ți căpăta nuanțe roșiatice
care sclipeau precum flacăra infernului...
Unde ți-ai lăsat regretele amarnice?
S-au pierdut, poate, cu trecerea timpului;
Momentan mi se pare că nutresc
un sentiment de culpă ce spre mine se-nclină,
îndrăznind să-ți mărturisesc
că purtăm aceeași vină,
însă pedeapsa noastră va fi
să ne vedem pe rând murind,
deja suntem pe jumătate vii,
prietene, mă vei privi pe veci suferind!
În jurul nostru demonii vor face pariuri
în vieți nefolositoare omenești,
petrecându-și vremea-n abuzuri,
permițând masacre dumnezeiești.