Războiul sufletului cu mintea mea apusă
Se declanșează în conștiița-mi redusă
Să zâmbesc, nu pot, mă doare, parcă e ceva absurd
Încerc să plâng, să uit de mine, e ceva ciudat de surd.
Încercări fără succes au pus capac suferinței sufletești.
Acum caut evadare, într-o lume oarecare
Unde să mă simt iubit măcar, de mine și-a mea minte
Dacă viața asta ar putea, m-ar distruge-ntr-o clipită.
Mă doare să privesc pe sus, spre viața-mi risipită
Mă minunez că am putere, să zâmbesc.