auzul meu percepe numai o paradă
în care alămurile
acoperă orice alt sunet cu o linie melodică
fără linie melodică
doar contururi trasate cubist
ochiul este oglindă
iar inima un acord geometric
tridimensional
undeva în afara universului

prizonierul concretului
între banalitatea unor ziduri de foc
și lacrimile pe care nu știu să le numesc altfel
decât lacrimi
clișee în sepia
fotografii în gama minoră
cu margini zimțate
lipite cu pelicanol
într-un album cu pagini îngălbenite
de atâtea gânduri răsfoite
de o mie de ori pe zi timp de câteva vieți

m-am așezat turcește pe marginea scenei
încercând să pipăi rotirea haotică a cuvintelor
ce rod în mine un prezent simplu
polifonic