Văzând că în toamna asta se poartă parodia, și cum de o vreme nu prea l-am mai atins pe maestrul Calimero, m-am hotărât să fac încercarea următoare:

poezia parodiată:

Ea
de Laurențiu Orășanu [Ghiocel]
2003-04-15 |


Ea vine la mine si-n soapta imi spune:
In orice-nceput, e-un soare ce-apune,
Nimic nu incepe fara sa se termine,
Iubirea-i o piesa si noi doar costume.
Ea-mi spune si pleaca intr-o alta lume.

Ea ma-ntalneste, odata, pe strada,
Pe-o strada ingusta, de lume uitata,
Ma priveste de parc-as veni de pe Marte
Ma priveste si trece pe cealalta parte.

Ea vine si-n visul meu cateodata
Cu trupul ei alb, de zeita sculptata,
Si-n zori stiu c-a fost, dupa urma lasata
Pe perna de-alaturi, usor parfumata.

Ea intra cand vrea la mine-n mansarda
Si-mi spun toti vecinii: Te-asteapta-o amanta.
Si urc cate patru trepte deodata,
Dar sus nu e nimeni, doar o carte-i miscata,
O carte ce-ncepe cu A fost odata.

************************************


și parodia:

Ea vine la mine și-n șoaptă îmi spune:
Mi-ai dat prea puțin, mai pune, mai pune!
De ce-ai început când știai că nu termini?
Iubirea-i pe bani, nu-mi arde de glume.
N-am bani s-o plătesc și ea pleacă în lume.

Ea mă întâlnește, odată, pe stradă,
Se uită la mine c-o privire ciudată
Și simt cum fiorul din nou mă pleznește,
Aș lua-o pe sus dar mi-e frică de pește.

Ea vine și-n visul meu câteodată
Cu trupul său zvelt de sirenă uzată
Și știu c-am făcut-o peste noapte iar lată
Când văd dimineață pe-așternuturi o pată.

Pe ea nu mai pot să mi-o scot din mansardă
Și-ncearcă vecinii să mă pună în gardă,
Eu alerg țopăind ca un ied în ogradă
Dar sus n-am nimic, numai mintea-mi mișcată
Și-un pește ce-așteaptă două palme să-mi radă.