Din strop de bruma de la soare-apune,
Veni nascuta-n lapte iarna cea craiasa,
Si-nvalui salcamii-n soare de taciune,
Precum o nuna mare pre-o mireasa.

La lacul ce prin tulburi unduiri de ape,
Saltau odinioara lebedele mute,
Acum nici cerbii nu mai vin sa se adape,
Lang-ale lor pagane, zvapaiate ciute.

Selena alba precum miezul de lumina,
Impresura deodat' nemarginitul codru,
Si poleit ca un filon de-argint de mina
Si-o lua nevasta, principa delfina.

Domnind peste a noastre crestete vulgare,
Nascand din vise parca sterpe radacine,
Vegheau acum o iarna despuiata, oarecare,
O luna si un codru rece ca si mine.