-Circul acesta s-a-nchis unchiule.De
astăzi circul acesta nu va mai
trece pe-aici.
-Nici o dată?
-Cred că... nici o dată.
-De ce?
-Nu știi? Au murit acrobații, maimuțele plâng
panterele au căzut din picioare azi dimineață,
si lucrul cel mai grozav, clovnii s-au călugărit!
-Ha...! Și omul care scoate flăcări?
-A murit, înnecat in propria-i vomă
împreună cu calul dresorului de cai.
-De clovni nu mi-ai spus nimic!?
-Am uitat. Clovnii au luat-o la pas
către soare apune.
-Oooo...! Dar te rog, lasă-mă să intru
și eu în cort, aș vrea să le văd
pe toate acestea.
-Apropos, de clovni ți-am spus ceva?
-Nu.
-I-am găsit dimineață cu burțile sparte,
licuricii, incă de astă toamnă-și tocmiseră
casă în sufletul lor călător.
-Mda...! Acum pot să intru?
-Intră unchiule, dar lasă-mi un semn,
un semn c-ai trecut pe aici.

Acesta, i-a intins palaria.
Pasul lui, sigur, a fost inghițit de-ntunericul
cortului.
Clovnul, cu țigara agățată de buza spartă
și-a strâns pălăriile
și s-a pierdut în noapte.

Cortul s-a strâns pentru înca o sută de ani.