Cu gora ei de pământ
sfera îți înghițea trupul,
sub ochiul meu
dizolvat în această imagine,
umezit ca sub o rouă alcolică.
Pierdut înlăuntrul ei
îți petreceai sângele prin tine
supus;
aveai întinderea;
trecerea de acum
îți era asimptotică
la puter,
la credință,
la iubire,
la viață,
iar eu din afară
aveam să-ți invoc
singurătatea mea.