Te iau cu mine-n adâncimea lumii,
acolo unde spațiul nu există,
unde chiar timpul și-a înfășurat spirala
în jurul unei raze, demult stinsă.

Călătorind să fim cât mai aproape,
de locul profunzimilor abrupte
să căutăm să înțelegem
rigoarea sensurilor încă neștiute.

Să fie drumul nostru o iubire și
tot ce zace în necunoscut
să lege rod în tainița gândirii
în care Noi,
mișcări și sensuri vibrând,
am conceput.

Făptura mea, abstract să zvârle
în noaptea din privirea ta,
dimensiuni ce nu pot încăpea
în mintea de țărână a planetei
și tu să fii
stăpânul cunoașterii profunde,
din nou să afli ce-am știut cândva.