înserări în satul inimilor pustii
întâmplări pomenite în șoaptă la gura focului
de bunici oarbe croșetărilor târzii
glasuri de pițărăi pe derdeluș
si flori de gheață acoperindu-ne
ferestrele sufletelor

topind înălțimile dintre noi
plantăm stele cerului înghețat
aduceri aminte de sfâșieri
uitate prin colțuri de negură
clănțănind dinții soarele
ne aduce înapoi îmbrățișări de
oameni de zăpadă plângând
tot ce au uitat

frigul îți ferecă firele degetelor
în palma-mi singură singură
ai încercat să intri în mine
spărgând zidul de gheață
m-ai făcut tu
un nou om de zăpadă
de noi

la pâlpâirile focului din vatră
ne aducem acum aminte
cum tineri orbecăiam cărărilor
pinguini rătăcind pe copci de gheață
printre vocile colindătorilor
dansându-ne iubirea