Lumina cu coloana vertebrală făcută bucăți
abia mai respiră în oala de lut.
Inima pulsa imperceptibil
un sânge prea rece și decolorat.
Eram anemică.

Niciodată a ta
ca jumătate a unui tot
Niciodată a ta
ca EU parte din TINE.

Goală pe dinăuntru
zburam
căci eram mai ușoară decât aerul.
Căutam un drum inexistent
ca un minotaur în labirint
iar fiecare ieșire ducea într-un adânc mai sublim.

Niciodată a ta,
niciodată pe un drum fără răscruci
niciodată încălțată când pășesc pe cioburi
niciodată cu mâinile întinse, cerșind iubire.
NICIODATÃ A TA!