Felsziget, the experience... colaj de trei limbi. Felszigetul e fratele mic mic mic al festivalului Sziget din Ungaria. Sponsorizat de peste hotare, festivalul, ce a avut loc la Tîrgu-Mureș, între 26 și 30 iulie, și-a propus ca anul acesta să nu mai fie în pierdere, ca atunci când trage linie să ne uluiască cu un mare și câștigător „0”. A fost a patra ediție după cum m-au informat fluturașii împărțiți cu mult timp înainte de eveniment; personal, am participat și auzit doar de festivalul de anul trecut, miculuț și gălăgios, un fel de furnică isterică pe lângă elefantul de peste hotare. Dar încet ia amploare. Spre cărăbuș înainte. Anul acesta, în loc de 2, au fost 3 scene, și ceva mai multe formații, bine organizate, o maaare de corturi și toi-toi-uri (nu vreți să știți ce sunt…) (relașuri ecologice) (nu m-am putut abține). Ca participant la balamuc, vin acum cu impresiile.

Cum treci codrii de aramă de departe vezi plutind un balon, 70% din consumatorii de alcool l-au confundat cu luna, pe care scrie Felsziget/Peninsula. Fel, se traduce “jumătate”, adică, jumătate de Sziget, ideal frumos, având în vedere că la Sziget se cântă pe 20 de scene. Mi-am vârât nasul printr-un program, pe internet, la locul faptei se terminaseră de mult revistele cu programul. Ulterior, am constatat că programul era fragil, spre exemplu Vama Veche a lipsit din motive de boală, Iris a întârziat eroic timp de patru ore.
Lumea a început să apară cu o zi înainte de începerea festivalului, deci s-a așteptat mult la coadă pentru intrarea în camping. Ei, și-a fost camping: cât vedeai cu ochii, orizontul, pâmântul e rotund.
Muzica/urlatul/hârâitul/gâjâitul începea undeva la ora 4 după-amiaza. Formații și formații, ar fi fost frumos ca acum să vi le înșir, dar sincera sa fiu, seriozitatea cu care am abordat programul s-a rezumat la “ăștia cine sunt?”. Asta când se întâmpla să dai de grai românesc, locul fiind altfel invadat de Attila Hunul și-ai lui compatrioți. Dar să nu fim șovini, că mie mi-a plăcut Tibi din Budapesta ce dansa ca o gălușcă în acorduri de Metallica, l-am îndrăgit instant, și ca doi europeni am conversat în engleză.

Probabil se crede că a fost un festival rock, dar nu numai, a treia scenă, a tutz-ăit cinci zilefărăoprire, dj-ii au mixat până la 8 dimineața. Programul celorlalte două scene se încheia în jur de ora 2. Sigur, scena tutz-tutz a fost cea mai aproape de corturi. Totuși, nu s-a plâns nimeni. Adevărul este că după o zi caniculară, plus alergătura inteligentă de la o scenă la alta, de la o terasă la alta, puteau să tragă salve de tunuri și să le susure Guță despre viață, la ureche, rocker-ii noștrii zăceau lemn.

Lângă Peninsula, se găsește complexul de agrement Week-end: ștranduri, terase, jocuri. Þopăi și te-agiți la concert, ridici colbul, zburătăcești pleata, apoi te bălăcești năuc de fericire în ștrand. Din program n-a lipsit ciuperca la comun, luată din bazin, nici berea, micul, kebab-ul, shaorma, gyros-ul, fornetti, gullas-ul la ceaun și alte mâncăruri cu denumiri interesante, oricum, terase erau multe și pestrițe, și cântau până spre dimineață (chiar ați crezut partea cu ciuperca). Muzica de toate genurile, spre exemplu, sâmbătă seara, am luat o bere, m-am așezat într-un colț, la întuneric, și-am ascultat jazz. N-ar fi stricat nici un blues, pentru cei aflați în the nobody appreciates how good I am mood.

Jocurile. Exista pentru curajoși un panou pentru cățărat, erau ATV-uri ce puteau fi închiriate (unde să te plimbi exact n-am priceput însă), o zonă de tras cu arcul, o zonă artistică, bodypainting, t-shirt painting, mici acrobați de serviciu, în fiecare zi erau reprezentații de dans (sună grozav, le-am ratat pe toate), stand-uri cu lănțișoare, insigne și tricouri cu diverse mesaje: “nosey little fucker, aren’t you?”
Yep.

Cât despre organizarea concertelor, sunetul de calitate, panouri amplasate în stânga și dreapta scenei, retroproiectoare. Ca un fel de cronică foarte subiectivă, vă spun că cei de la Phoenix au oferit un spectacol nemaipomenit, iar publicul a fost pe măsură. S-au fluturat steaguri în public, așa cum s-a fluturat și steagul Ungariei, la formațiile ungurești. Altercații interetnice au existat doar sub forma agresiunilor verbale, fiecare știa cum să-l înjure pe celălalt în limba lui. Și totusi, anul trecut, la Vama Veche, în spate se striga “Visa! Visa!”, în traducere “înapoi”, eu nu-mi amintesc să fi strigat “bis” la vreo formație din Ungaria.
La sfârșitul concertului Iris, voci spuneau că ar fi fost playback, nu! retroproiectorul întârzia! nu vreau să cred. Parcă așteptăm toți să moară, iar “când ei nu vor mai fi, ne vom aminti, că a fost odată Iris.” Luna Amară a susținut concertul pe o ploaie torențială. De sub o cortină, ronțăiam biscuiți și zâmbeam; puștime, adolescenți, adulți. “Nouă ne pasă, doar atât, ne pasă”. Nefiind fană Parazitzii, m-am amuzat ascultând versurile, au o imaginație foarte activă baieții, iar printre p.. și p… chiar și mesaj.

Un instantaneu. Concert Kumm, 1 dimineața, lume amețită, spre fericită, feerică pe trei cărări. Mă plasez la o masă lângă scenă. Ca spectacol gratuit, în fața mea, un nene abțiguit bine își mângâie berea și o așează cu greutate la picioare, pe pământ. O privește cu jind câteva secunde, se clatină și-apoi țopăie în jurul ei. Își ridică brațele la orizontală și dă ture : vvvrrrmmmm… iiooooooonnn TAROM-ul e un puști mucos pe lângă show-ul nostru aviatic. În plin viraj semimortal stânga, antelooping, se izbește frontal cu un cowboy hiperactiv. Boeing-ul nostru țuguie buzele, ridică brațele și iiooooooonnn, cowboy-ul se lasă ușor pe spate, agită brațele în aer, hopa-copăcel, ce chestie și gravitația. Începe să se zguduie pe ritm, picior, mână, cap pe sus, pe jos, praf..iiooooooonn, băă.. mă loovve… zbuf!! Nu, n-a căzut pe jos, între pahare de plastic, pentru că paharele erau prețioase. Un metru de pahare era o bere gratis. Curățenie lună. Să curgă berea! de-ar curge vodkă pe Volga și palincă pe Mureș. Dar nu curge, deci metri de pahare, curățenie.

Ca o concluzie la totul haotic expus mai sus. Nu conta ce asculți, cu ce ești îmbrăcat, dacă bei, ce bei, ce limbă vorbești, dacă știi sau nu ce înseamnă pogo. A fost loc pentru toată lumea, de la 12 ani la 65, de la sărutări pasionale când la desprindere realizai, aha, nu erau două fete, la ATB, The Rasmus, Toy Dolls, Phoenix, bere și free hugs. Și prezervative. Odată achizitionată brățara (biletul de intrare), imposibil să nu fi găsit ceva cu care să te încânți.

În încheierea acestei ușor mahmure prezentări, vă invit anul viitor, cu chef, cu laringele odihnit, cu bocanci de iulie, un sac de dormit și cu un steag, să-mi spuneți: face Iris playback sau nu? Nu pot să trec...