Secta

Mihai Perșinaru


În cartea lui Leisenbach(1612) aflată la Bibleoteca Națională din Buenos Aires stă scris că „recitirea este mai importantă decît citirea, la fel cum repetarea imnurilor bisericești este importantă pentru păstrarea credinței”.Coincidența este la fel de uimitoare cnd în „Almanahul secretelor oculte și practicilor magice” editat de un olandez anonim în 1780, același citat este reprodus cu singura diferență de context.În scurt timp, mulți au concluzionat ca Leisenbach deținea unele secrete în ceea ce privește ocultismul.Manuscrisul original a fost recitit laolaltă cu pleiada de note și comentarii strînse în decursul timpului.Prin eludarea de la început a mesajului original, credința lui Leisenbach a fost interpretată ca find de fapt adorarea unor vietăți subpămîntene.Cartea a fost condamnată de catolici, și toate edițiile arse.Singura, cea din 1612, a supraviețuit undeva în sudul Italiei, de unde a fost adusă la Buenos Aires de un aventurier.Pe margini și în subsolul paginilor, adăugirile se țineau lanț.Reproduc aici una dintre ele, în traducere literală.
„Singurul supraviețuitor al Marii Pregătiri este un tînăr domn, londonez cu nas ascuțit și minte asemeni.Deși era destul de speriat în urma teribilei experiențe, spre amiază am reușit să îl dezlegăm la vorbă, desgur și cu puțn coniac.
Urmașii lui Leisenbach au pornit în călătoria lor extraordinară acum cîțiva ani.Adunarea lor era secretă și întotdeauna erau foarte prevăzătri în a păstra acest status quo.Se întîlneau în case abandonate de la marginea satelor, unde aveau un ritual special, descris de mentorul lor în blestemata carte.Se strîngeau în cerc în jurul unui amplasament din lut ars unde cîțiva cărbuni întrețineau un foc.În pungile pe care le țneau în mînă erau organe și părți de anmale sacrificate; cu acestea aruncau înspre flacără și îngînau părți dintr-o rugăciune într-o limbă ciudată.Erau cuprinși apoi de un soi de fior mistic (mart]orul nostru povestește cum nori de praf galben se ridicau din flacără).Natura acestui praf galben nu a putut fi explicată, căci el dispărea miraculos în oranele interne ale celor prezenți.Un călugăr, prea-iubitul frate Dolcino dn Florența a făcut unele legături cu un ritual de incantație pentru chemarea demonului Baal.Secta lui Baal a fost stîrpită grație cuvîntului și voinței Domnului, lăudată să-i fie gloria.
Povestea lui Andreas, martorul nostru, ia sfîrșit la apusul soarelu.Este dus la infirmerie pentru îngrijiri.Medicul nu a putut elucida cauza bol sale, neexistînd semne vizibile, doar o stare de amețeală și repetate gliri ale tubului digestiv.După o serie de asemena goliri am concluzionat prezența unu demon în trupul nefericitului.Întrebat în repetate rînduri de natura suferinței sale, bolnavul invoca cu las stins să i se aducă cinabru.Am amînat exorcizarea pentru a doua zi, nteresul pentru Marea Pregătire fiind mai mare.
Confesiunea a continuat în zori.Aparent, după inhalarea prafulu galben, cîțiva înși îmbrăcați în alb tăiau mîinile celor prezenți.Acesta nu era un pericil, căci le creșteau altele la loc.Membrele ciopîrțite erau duse într-un loc secret de care Andreas nu avea cunoștință, topite și din conținutul rezultat se modelau carafe, strachni și alte asemenea usstensile pentru mîncat.Din păcate, totul find mistuit în foc, existența unor astfel de cîni și strachini nu este relevantă pentru noi.Din cele aflate, ele serveau aceluiași scop ca și cele aflate în abația noastră.
Aici ritualul se încheia.Toți se așezau la masă unde se îndestulau cu bucate dintre cele mai alese.Unii leșinau și prindeau să vorbească despre lucruri și făpturi de care nu a auzt nimeni.”
Textul se sfîrșește aici abrupt, dar la pagina 11]6, există o notă pe margine, caligrafiată de o altă mînă, care socotesc că are legătură cu cele relatate mai sus.
„Aceste ființe imaginare sunt de mare importanță pentru noi.Le găsim a fi foarte folositoare și am adunat cîteva în preajma caselor noastre.De asemenea le prețuim foarte multi și suntem îngrijorați de soarta lor.Cînd nu ne dezmierdăm cu plăcere, avem grijă de aceste miracle sensibile.Sunt sigur că și lumea le va iubi, mai ales pentru talentele si abilităților lor speciale:pot fi invizibile, pot apărea numai în vise, pot provoca coșmaruri, de asemenea pot conduce oamenii înspre nebunie.Eu unul le iubesc foarte mult.
Această notă datează 12 ianuarie 2002 și este semnată lord Berce Anatol-Andrew Levi.