Era a treia zi de cand se intorsese acasa. Sandu era mirat de calmul si oarecum nepasarea cu care fusese primit.De obicei, mama se dadea peste cap cu prajiturele si cafele, sora lui ii broda fata de perna cu initialele, asa cum faceau cand erau mici, iar tatal il intampina cu o tigara si o imbratisare. Anul asta insa, fusese totul cum nu se putea mai ciudat. Ajuns in fata casei sale de pe strada Al. Romano, gasi usa incuiata. “ciudat… poate au uitat ca azi sosesc” gandi el. Suna incontinuu pentru vreo 15 minute, pana cand aparu tatal sau in usa. Il primi cu o bataie usoara pe umar si cu un zambet oarecum fals asternut peste fata plina de riduri. Nu-i spuse nici “Buna ziua”, nici “Mai du-te la dracu!”. Pur si simplu se intoarse nepasator si isi facu drum spre sufrageria din capatul holului, tinand in mana ziarul cu ultimile stiri sportive. Consternat de aceasta “primire”, Sandu nu mai dadu nici el “buna ziua”, si intra cu pasi sleampeti in bucataria din stanga. “Ce mama naib…” Sandu nici nu mai apuca sa isi termine expresia triviala atat de romaneasca, cand dadu cu ochii de dezastrul din bucatarie: chiuveta trebuie ca adopstea vreo o suta cincizeci de farfurii (sau cel putin asa aprecia ochiul lui de proaspat absolvent in ale filologiei) nespalate, puse una peste alta parca in incercarea de a construi un adevarat Turn Babel. Peretii, odata acoperiti de tapetul galben cu fata aceluiasi pisoias repetata obsesiv, erau acum negri de funingine si acoperiti de o ciudata mazga. Numai bufetul era curat si aragazul (pe care trona o oala demna de o cazarma) spalat. Pe masa necuratata de firimiturile de la prima gustare a zilei era abandonata o farfurie cu un lichid galben-straveziu. Baiatul ridica ostentativ(desi nu avea cine sa observe; spera insa ca cineva sa fie cat de cat lezat de acest gest, asa cum era si el lezat de starea in care-si gasea propria casa) spranceana dreapta, realizand astfel un indescriptibil rid de expresie de-a lungul fruntii late, si se apropie de farfurie. Chiar sub fundul acesteia era bagat neindeminatic coltul unui biletel, vizibil rupt cu aceeasi neindeminare dintr-o foaie mai mare,asa cum fac liceenii cand incearca sa-si comunice treburi de o importanta nemasurata in timpul orelor de curs, pe care scria mare si desirat, cu litere inclinate spre stanga, “Ti-am facut o ciorba de cartofi. Ma intorc la ora 16. Te pupa sora ta, Olga.” Se stramba din nou si, cu un gest de scarba, apuca farfuria si rasturna continutul acesteia inapoi in cazanul de pe aragaz. Inca uimit de letargia in care ii gasise pe ai lui, isi lua geamantanul si se duse la el in camera. “Nici macar nu au deschis geamul sa se aeriseasca”, gandi Sandu atunci cand baga capul pe usa odaii. Aerul inchis avea o tenta de pucioasa si dadea spatiului acoperit neingrijit si prafuit un aspect lugubru, neprimitor. Baiatul se simti ca in prima zi la caminul studentesc. Numai ca acolo erau si sobolani. Tranti geamantanul pe pat si mai mult se tiri pana in salon, unde il gasi pe tatal sau citind ziarul cu prima pagina roz, acelasi pe care il avea in mana mai devreme.
-Unde-i mama? Intreba Sandu asezandu-se lenes pe fotoliul de langa geamul mare. Incepu sa se uite pe fereastra si parca nici nu astepta un raspuns.
-Ma-ta?? raspunse tata asa cum fac scolarii care nu au invatat lectia, iar la intrebarea profesoarei incearca sa traga de timp pentru a “prinde” ceva de prin clasa. Isi ridica ochii de pe ziar cu lehamite. Sandu isi aminti ca asa facea si cand el era mic. Niciodata plimbarea de dupa amiaza nu era mai neplacuta decat atunci cand era facuta cu tata, un om cu tabieturi unele mai ciudate ca altele. In general, la amiaza citea (pentru a patra oara) ziarul cu stiri sportive si, exact atunci, se gaseau cei mici sa isi faca plimbarea. Ma-ta a plecat de vreo doua luni, ce, nu ti-a zis sor-ta? Raspunsul fusese socant pentru baiat, nu atat din cauza continutului, ci datorita serenitatii cu care tatal ii spunea asta. Nu i se miscase nici macar o spranceana, de parca ar fi vorbit de o straina, si nu de cea care ii fusese sotie timp de treizeci de ani.