Era vorba să vorbim despre noi în seara asta. Să mâncăm un pișcot, să bem un ceai fierbinte, față în față, relaxați în două fotolii mari și comode. Și să vorbim despre noi. Să cânte la radio un tangou și copiii să doarmă în pătuțurile lor roz din camera de sus, supravegheați de bonă.
Ar fi sunat mobilul să ne anunțe secretara firmei de turism că rezervarea noastră la hotel, pentru concediul de două luni în Grecia, a fost făcută. Iar tu, mofturoasă ca întotdeauna, ai fi obiectat că te-ai săturat de pietroaiele și praful Greciei, și că anul acesta ai fi preferat Tailanda, sau mă rog, ceva prin Pacific.
Și am fi vorbit despre noi. Ca doi intelectuali ce eram, conștientizam că lipsa comunicării ne poate împinge relația pe marginea prăpăstiei, și ne ascultam așadar reciproc nemulțumirile privitoare la mariaj. Apoi, am fi făcut fiecare compromisuri, încercând să-l facem cât mai fericit pe celălalt.
Era însă vorba să vorbim despre noi în seara asta.. Cui dracu însă îi mai era gândul la noi, când pe mine mă anunțase chiar în ziua aia șeful că de mâine nu mai lucrez la el? Și de supărare, mi-am băut toți banii (cât mai aveam) la bodega din colț?
Cui dracu îi pasă fă de tine și de relații, când noi nu avem ce mânca?
Eu șomer, tu spălătoreasă, ce gânduri fă să mai avem despre comunicare? Să nu-ți comunic eu două peste ceafă dacă mai vii cu prostii de-astea în cap.
Auzi prostie în capul ei, cică era vorba să vorbim despre noi…!