agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ ​primul manifest al bucolismului etilic sau al etilismul bucolic, vă rog să mă credeÈ›i că nu mai È™tiu nici eu ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-09 | |
Viata nu e decat un drum pavat cu mormintele amintirilor uitate si leaganele viselor ce vor veni. Pasesc incet, cu grija, atenta sa nu calc pe vreun mormant ori sa strivesc semintele abia sadite ale unor viitori arbori seculari.
Decorul e mereu acelasi ... Copilul abandonat al unei lumi etern fugare decupeaza din carton cruci : mai mari sau mai mici, pe masura fiecaruia dintre noi. Apoi ne scrie pe ele numele, cu carioca rosie sau albastra, in functie de cantitatea de pacate ale fiecaruia, masurate la kilogram. Pe-a mea scrie cu mov ; nu inteleg de ce... La sfarsit, decupeaza un soare stramb din hartie creponata si-l asaza undeva sus, de unde sa-l poata vedea toata lumea, avand grija sa-i puna in spate un bec cu heliu pentru a nu se prinde careva ca lumina n-ar fi naturala. Cativa ingeri rataciti, cu costume ieftine din satin, ingalbenite de timp, si cu aripi din fulgii unor gaini jumulite inainte de vreme, dau buzna insistent in cadru, fara a tine cont ca aici se filmeaza de fapt Iadul... Ma mai opresc din cand in cand spre a profana mormantul cate unei iubiri ingropate mult prea devreme, care nu a avut timp sa urce-n loja amintirilor sau sa se afunde in abisul uitarii, pentru a o retrai iar si iar, pana cand mana divina va opri butonul cu « repeat« al scenei mereu aceeasi... Acest drum mai este presarat din loc in loc si cu ispite, sticlute verzi cu leacuri empirice ale matusalemicului Doctor Faust. Am cules si eu vreo trei, la pretul unei duzini de cioburi dintr-un suflet etern chinuit de catre demonii interiori, pe care, band aceasta licoare, mi s-a promis ca i-as putea da la schimb pe o masca unicat, la promotie, aceea de a fi eu insami un demon in aceasta jungla urbana in care se reinventeaza perpetuu primordiala lupta pentru supravietuire. Am nevoie de armura raului pentru a putea tine piept sfasierilor continue a tot ce a mai ramas bun in mine. Miezul este inca pur ... Dar oare cat va mai trebui sa-l inabus sub aceasta carapace spinoasa ? Caci cerberii din jur nu vad decat sinistra masca exterioara, care ascunde in interior inocenta unui inger ... Oare cat va mai trebui sa joc acest rol nefast ? Probabil inca vreo doua eternitati si o jumatate de clipire...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate